Ma amuza toata zmiorcaiala, si aia in public si aia in particular, codurile galbene si cele portocalii. Asteptati codul verde ca sa iesiti din casa! Asteptati sa se topeasca zapada sau faceti plangere la aia care va curata strada ca nu v-au dezgropat masina! Cheia succesului sta in lopata! Si in putina sudoare! Dar sa va imbracati bine ca ninge viscolit si s-ar putea sa va vajaie basca!

Ma amuza povestile cu aventurile de pe drumul spre servici :”frate azi a trebuit sa viu pe jos… nici n-ai idee cat de crunt a fost!” … Mda, cred ca ai facut efort pentru tot 2010! Imi pare totusi rau ca a trebuit sa imparti metroul cu ceilalti ordinari care o fac zi de zi!

Ma amuza smecherii care daca te uiti putin la ei se umfla si te intreaba cautand vrajba, daca “ai vreo problema?!” Ei stau imbracati intr-un maieu si o geaca si tremura ca niste cacati in frig, dar sunt smecheri pe dinauntru! Capul gol freza facuta atent cu gel sau ceara, si cate un cercel infipt pe undeva cu tzurtzure ararnand de el… cool!

Ma amuza pitzipoancele cu geaca scurta si manutza din fata asemenea lui T-Rex, care ajung la destinatie cu gheara inghetata, fatza rosie, patina rosie si se cocotza pe calorifer la dezghetat vreo ora dupa care incep sa poata sa vorbeasca… mai bine ramaneati sloi.

Concluzia stati dreaq acasa ca vine era glaciara!

Voba multa insa, saracia omului. Ajunsi inapoi la cort am constatat ca atarnatul mancarii in copac nu da roade ziua fiindca un cineva ne-a furat-o. Toata! Si aveam o gramada pregatita pentr Marathon 7500. Ramasi in fundu gol, ne-am dus cu coada intre picioare la cabana si am halit o ciorba si o friptana caci eram flamanzi nevoie mare dupa traseu. Seara ne-am facut bagajele si am tulit-o la Pestera de unde urma sa inceapa urmatoarea zi in zori competitia. Pe seara am ajuns la punctul de start, insa dupa multe negocieri si codeli ne-am lasat pagubasi deoarece nu prea mai aveam bani si n-am fi putut sa facem fata la atata mers fara mancare. Tristi, ne-am carat de la tabara de start, si ne-am dus la Hotel Pestera, macar sa vedem meciul Stelei, care juca in seara aia.  Intre timp am dat un telefon si i-am sunat si pe onorabilii Cosmin si Ciobi care s-au pornit spre noi cu masina ocolind prin Sinaia si Bolboci. Insa randezvous-ul era la Padina deci trebuia sa ne luam iaaara bagajele si sa ne intoarcem. In timpul meciului am iesit afara sa vorbesc cu cei doi la telefon sa vad pe unde mai sunt ca se facea tarziu si nu mai ajungeaui. Si ce-mi vad ochii langa Hotel Pestera, la tomberon? Conul urs, in cautare de bunataturi adulmeca plin de interes dupa urme de gunoi. I-am anuntat si pe ceilalti spectatori ai meciului, care au dat navala pe terasa si au inceput sa faca poze cu blit si sa chiuie dupa el. Mos Martin insa foooarte indiferent, si cam sictirit ca nu gasise nimik de mancare, se indeparteaza agale spre padure si in cele din urma dispare, spre dezamagirea noastra, cei care-l priveam. Ramasi singuri, fara subiect de admirat, ne-am intors la meci unde am mai baut o bere si i-am mai injurat pe aia ca pierdeau, dupa care ne-am facut bagajele si am luat-o inapoi spre Padina. Din nou, eu cu Andrei, cu frontalele in mufa, mergeam usor usor prin padure pe la 12 noaptea. Cand Andrei imi trage un cot in coaste de ma ia ameteala si-mi zice pe un ton mai soptit dar stresat: “Ba! … Ursu!” Il vad  si eu. Am ramas amandoi nemiscati. Noi ne uitam la urs, ursul se uita la noi. Era cam la vreo 25-30 de metrii de noi. Andrei ma intreaba ” ce facem, ne intoarcem?” Intamplarea facea ca poteca pe care mergea urma sa faca dreapta dupa inca vreo 5 metri asa ca ne-am luat inima in dinti sa nu ne intoarcem si sa mai mergem spre Mos Martin putin dupa care sa urmam poteca la dreapta. Zis si facut, am luat-o incetisor, fara miscari bruste spre urs, care ne studia. Mergand spre el, i-am zis ca unui caine de companie : “ce faci mai baiatule?” si am facut dreapta grabind un pic pasul ca sa marim distanta mai repede si uitandu-ne peste umar sa vedem ce face. El insa era cum v-am spus cam sicti, probabil pentru ca nu gasise bunatatzuri in tomberoanele de la hotel.

In continuare spre Padina au mai fost doua patzanii amuzante. Prima a fost cand in spate cineva, care probabil a vazut ursu, a dat o petarda militara de ne-a facut si pe mine si pe Andrei sa sarim mai ceva decat aia la olimpiada. A doua a fost cand sandalele mele ce atarnau in exteriorul rucsacului, la un pas al meu mai apasat, au facut balans si mi-au tras in sut in cur, de-am sarit in sus si m-am cacat pe mine de frica. Totul insa a decurs frumos (faptul ca ne-am inteles cu ursul) si amuzant (partea cu petarda si sandaua). Mai incolo ne-am intalnit si cu onorabilii care venisera cu o lada de bere, care bere si-a croit drum pe gatul nostru ca Valea Doamnele printre stanci.

Gooood doggy!

Ei bine, in urma minidiscutiei cu Mihai si datorita faptului ca si eu mi-am pus aceasta intrebare de mai multe ori, am descis sa caut si eu sfaturi pe care sa le pui in aplicare in caz ca dai nas in nas cu conul urs.
Si din ce am citit pana acuma am ajuns la urmatoarea parere: daca se intampla sa te intalnesti cu usrul rezultatul evenimentului sta in atitudine. La ce ma refer? In salbaticie se pune problema de teritoriu, de pui, si de mancare/prada. Orice animal salbatic are instinctul de a-si marca si apara teritoriul, de a-si feri puii si de a-si asigura hrana.A se observa ca sunt instincte defensive, mai putin cel cu asiguratul hranei care subliniaza caracterul animalelor din categoria “pradatoare”. Ursul nu este pradator, cel putin nu de oameni. Nu exista urs care sa vaneze omul pentru mancare.

Astfel in momentul cand tu mergi pe munte automat esti pe teritoriul ursului. Din fericire nu am auzit/citit nicaieri de urs care sa atace pentru a-si proteja teritoriul. Decat probabil daca se trezeste cu tine la el in barlog. Ceea ce se intampla insa cand esti pe teritoriul lui este ca dialogul nonverbal intre voi se va purta dupa regulile lui. Si anume, daca el simte ca il ameninti te va ataca.  Deci tot ce trebuie sa faci este sa ai un comportament pasnic prin care sa ii dai de inteles ca el este seful. Concret ar trebui in primul rand sa observi daca are un comportament agresiv, pasiv sau curios. Daca e pasiv ar trebui :
– sa nu il sperii/surpinzi (= sa apari la o distanta prea mica fata de el fara ca acesta sa te observe)  => vorbeste in timp ce mergi, fa un zgomot de fond ca sa te auda mai de departe, nu fa miscari bruste, nu-i fa poza cu blitzul, nu claxona, urla etc. atunci cand il vezi
– sa nu il ameninti sau sa-i dai de inteles ca ar putea fi in pericol => sa nu faci miscari bruste, sa nu te uiti in ochii lui, sa te retragi usor dar nu cu spatele. Daca vrei sa nu-i atragi prea mult atentia, fa-te ca il observi dar nu il studiezi atent.
– sa nu te comporti ca un agresor, dar nici ca o victima. Nu tipa, nu te agita, nu te intoarce cu spatele sa fugi. Comporta-te calm ca si cum doar vrei sa-l eviti fara prea mult tam tam.
– daca e doar un pui de urs, singur si foarte simpatic, indeparteaza-te imediat, dar tot fara miscari bruste sau zgomote fiindca ursoaica nu sta la experimente cu tine, te inhata direct

Daca vine spre tine, probabil e doar curios, sau simte miros de mancare de la tine din rucsac
– din nou, te retragi calm, nu te intorci cu spatele
– in caz ca nu poti sa maresti distanta dintre tine si el, poti sa iti lasi ghiozdanul jos si sa-l lasi in fata lui, probabil se va opri la el si te va lasa in pace
– daca se ridica in doua picioare, nu este semn de agresiune, ci doar vrea sa vada mai departe

Ei bine si in caz de devine agresiv poti sa:
– cel mai bine si mai sigur ar fi sa ii arati ca esti inofensiv, intinzandu-te pe burta cu mainile pe cap, si cu ruxacul in spate (te va proteja de eventuale zgarieturi)
–daca te intoarce cu fata in sus rostogoleste-te la loc
–ori sa incerci sa-l sperii (care ori functioneaza, ori ai pus-o , nu se mai sta la negocieri) cu petarde, cu tigai din metal in care sa bati tare, ori cu foc brusc (de la un spray si o bricheta)
–de urcat in copac n-are rost ca se catara mai bine ca tine si daca e prea mic copacul se rupe cu amandoi. daca e prea mare il tine si se urca dupa tine
–de alergat, iarasi slabe sanse ca ursul alearga mult mai repede decat omul, insa daca te-ai apucat de alergat orienteaza-te pe panta in jos, pentru ca el alearga anevoios la vale din cauza centrului de greutate prea in fata
–cu cutite si alte obiecte metalice nu prea ai ce sa-i faci, ca are blana foarte groasa si craniul la fel, in caz ca e pe tine tinteste la ochi
–cert este ca 1 la 1 intr-o bataie pana la capat n-ai nici o sansa decat sa te rogi si sa astepti un miracol

Asa ca daca ar fi sa tragem o concluzie, aceasta ar fi ca decat sa fii pus in situatia de a reactiona la o intalnire cu ursul, mai bine o eviti. Anticipeaza si evita o intalnire cu ursul:
–urmele de urs au 5 degete cu gheare, iar cele de la labele din spate sunt mai alungite
–in general hiberneaza de la sfarsitul toamnei, dar poate sa umble prin padure pana la caderea primei zapezi
–cand mergi pe munte e bine sa faci zgomot, sa te auda el primul pentru ca instinctiv te va evita el pe tine
–cand campezi, orice miros de mancare il  atrage, chiar si ala impregnat in haine sau in ruxac pe care tu nu-l simti
–atarna in afara cortului, de cort, niste haine transpirate bine care sa miroasa puterinc a om (si sosetele chimice sunt bune )
–mancarea agat-o intr-un copac la o distanta la care sa nu poata sa ajunga
–nu uita ca si punga de gunoi miroase tot bine pentru el asa ca pune-o si pe ea in copac
–in asta nu prea am incredere, dar o trec oricum: delimiteaza cu o sfoara la o inaltime oarecare un perimetru in jurul cortului, se pare ca animalele pot recunoaste ca in interior este teritoriul tau

Si cam asta. De subliniat ca Epurasul nu isi asuma raspunderea pentru nici un evenimenit de orice natura provocat dupa citirea sfaturilor de mai sus.
Pe intelesul prostului, sunt doar parerile mele, un e litera de lege.

In urma unei revizii prin posturi am constatat cu uimire ca nu v-am povestit episodul cu ursul.
Se facea ca asta vara prin 15 iulie sa merg cu onorabilul Andrei pe la munte cu maiastra idee de a participa la Maraton 7500 din Bucegi. Incarcati cu o gramada de kilograme si de voie buna, purcedem miercuri dimineata din Sinaia si ajungem in jur de ora 4-5 la Padina unde campam, inevitabil, sub pancarta “Atentie! Zona frecventata de ursi!”. Dupa stabilirea bazei, merem la strans lemne si ne intoarcem cu vreo 3 brate pe care le depozitam langa cort. Metoda de strans lemne de la Padina este una specifica si mai deosebita si se bazeaza pe cordelina si piatra. Pentru curiosi o pot explica in particular Dupa ce am adunat lemnele am dat o tura pe la cabana sa bem si noi o biere.
Intorsi la cort, afara era deja bezna, ne apucam de gatit mancarea ce o aveam la noi. Suntem insa surprinsi de un caine ai carui ochi sticleau in bataia frontalelor. Ma ridic, gonesc intrusul si imi reiau locul la masa.
Dupa un timp aud niste chiuiete de la cortul de langa noi (aprox 100m). Zic catre Andrei, “ie-te la astia, s-au imbatat deja ” si ne continuam linistiti masa.
Dupa inca vreo 5 minute se aude o trosnitura tot de la aia de la cort. Ma ridic de la masa si ma duc sa investighez sa vad ce a fost. Apropiandu-ma vad cainele cum fura de la respectivii o punga. Cortul era daramat, iar cainele, de frica urletelor si pietrelor aruncate de mine, a luat-o la sanatoasa si a trecut valea. Fapt destul de ciudat pt ca eu si Andrei ne-am chinuit destul de mult sa gasim o portiune cu apa mai mica pentru ca fusesera ploi si raul era destul de umflat. Ma intorc la Andrei si ii povestesc cele intamplate, iar el imi marturiseste ca si el a mai gonit cu pietre un caine dar de pe partea cealalta a raului. Ne reluam masa.
Dupa inca un timp dinspre cabana vin niste felinare, probabil proprietarii cortului. Ma ridic din nou de la masa pentru a-i intampina si a-i mustra ca au plecat si si-au lasat mancarea in cort lucru care a atras un caine flamand care le-a daramat cortul. La intalnirea cu ei tot ce v-am povestit s-a dovedit a fi cu totul altceva.

Ei erau salvamontisti. Tipii care “se imbatasera si chiuiau” erau doi turisti care in timp ce dormeau s-au trezit cu ursul peste ei. Pe unul l-a lovit cu gheara si la zgariat serios pe ureche. Celalalt a scapat neatins. Amandoi au alergat in sosete spre cabana unde au cerut ajutor. Si bineinteles cum probabil v-ati prins deja, cainele cu pricina dupa care am urlat marsh si am dat cu pietre era de fapt conul Mos Martin.

Poveste este interesanta in continuare. M-am intors la Andrei si i-am comunicat noile informatii despre betivi, cort si caine si eram amandoi… “whoaaa ce prosti bulanosi suntem “.
Dar nu ne-am lasat impresionati prea tare, si ne-am continuat masa linistiti, am mai baut o biere si ne hotaram daca sa ramanem campati acolo sau sa ne mutam mai langa cabana.
Pana la urma am luat aceasta decizie, nu de alta dar fusese cald si mai aveam haine care miroseau a mancare. Dupa ce ne-am translatat cortul si toate troacele mai incolo, am asistat cum salvamontistii au primit inca un telefon :”atac de urs in poiana la Padina”. Usor de depistat fiindca nu mai ramasese decat un cort pe pajistea intinsa. Era o familie care s-a baricadat in Dacia lor papuc si erau ingroziti de conu urs care se cocotzase pe masina

In cele din urma s-a terminat cu bine, noi am scapat interventia ursului, insa nu si de curiozitatea lui sau de dialogul cu pietrele.

Bine ca nu s-a suparat pe mine!

Fiti siguri ca am incredere in voi!

Cand dai declaratie la politie iar criminalistul te corecteaza cand zici “rucsace” in loc de “rucsacuri” si te ameninta ca daca ai gresit datele din buletin nu iei alta foaie curata ci tai si scrii mai departe, nu poti decat sa tragi 2 concluzii:
ori te enervezi ca prostul ala te corecteaza pe tine si acuzi politia romana de zgarcenie cronica acuta,

ori cauti in dex, vezi ca are dreptate si ajungi la concluzia ca sunt ecologisti si iubesc padurea  :)